Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 586350:

g m. A șaptea literă a alfabetuluĭ latin, născută din modificarea luĭ c și admisă în alfabetu latin de abea pe la 234 în ainte de Hristos în locu inuzitatuluĭ z, care, cînd a fost ĭar întrebuințat, a ocupat ultimu loc. Romaniĭ o pronunțau numaĭ gh în toate cazurile. Maĭ pe urmă s’a pronunțat ge, gi. V. la c.

G C4 83inare dex online | sinonim

G C4 83inare definitie